Autor

Poeţii Mari au scris Poezii pentru Poeţii Mici ~ Volum de Poezii ~ Autor Suzi Mirea

10 mai 2017

POEŢII MARI AU SCRIS POEZII PENTRU POEŢII MICI - Autor Suzi Mirea





**************************************
POEŢII MARI AU SCRIS

***************
POEZII

**************************************
PENTRU POEŢII MICI


Volum de poezii
***

***în Lumea copiilor***



SUZI MIREA

   
***************


CUPRINS

Prefaţă 
2.   Sunt o floare
10.               Când Luna s-a ascuns
11.               Du-te vântule fugar
12.               Mesager al Soarelui
13.               Plouă-n Cer şi pe Pământ
14.               Îngerul de foc
15.               Anotimpuri, Anotimpuri
16.               Suava Trestioară
17.               Prin farmecul Iernii
18.               Un Fluture grăbit
19.               Prinţesa parfumată
20.               Fluturi
21.               Frumuseţile Pământului prin Zilele săptămânii
22.               Curcubeu la infinit
23.               Halloween Românesc
24.               Zâna nopţii
25.               Prinţul călător
26.               Un arici ... Era pe-aici?
27.               Moromeţii s-au întors în sat
28.               Oac, oac, Broscuţa e pe lac
29.               Gândăcel
30.               Greierele şi Furnica
31.               Pasăre măiastră
32.               În acrobaţii
33.               Pilda Boului şi a Măgarului
34.               Cântăreţul verii
35.               Şeful de gardă
36.               Cu Dragonu' stau în şah
37.               Prinţul nopţii
38.               Un Cărăbuş grăbit
39.               Păsări călătoare, Păsări migratoare
40.               Un Câine ameţit de o Felină
41.               Dulce ca o mireasă
42.               La maci, prin mărăcini
43.               Porumbelul păcii
44.               Lăbuş cel pe pluş
45.               Porumbeii voiajori
46.               Un Păianjen mustăcios
47.               Cu suratele-n ogradă
48.               Greieraşii mei s-au dus?
49.               Prinţesa roşcată
50.               Greieraşii mei
51.               Peste tot greieraşi
52.               O Prinţesă renumită
53.               O Bunică înălţătoare
54.               Pilda Fiului năzdrăvan
55.               Copil al nimănui
56.               Mândruţa Moşului
57.               Evadare în codrul mare
58.               Du-te vântule presară
59.               Un Mulţumesc
60.               România cea Mare

         Sfârşit

DU-TE VÂNTULE PRESARĂ, ROMÂNIA-I FLOARE RARĂ





  
Legănat-un plop de vânt,
Pică crengi pân la pământ,
Nu e Toamnă dar e slut,
E ca fierul brut ...!

Pân’ la soare se înalţă,
Şi pe nori îi dezmaţă!
O supără şi pe Lună,
De se prinse o furtună,

Chiar de vremea-i bună,
Norii fulgeră şi tună ...
Ploaie multă de adună,
Pe copaci presară spumă.

Dezlănţuire în natură.
Vântul chiar ne fură?
Soarele şi pacea bună,
Două vizite pe lună!

Du-te vântule călător!
Numai petale-n zbor,
Din pom le smulgi uşor,
Urcă-n sus şi le cobori,
La pământ să le dobori.

Du-te vântule presară!
Lacrimi, flori, petală,
De liliac, zambilă rară,
Şi apă de lăcrămioară.

Cine oare te iubeşte ?
Vântule, viteza-ţi creşte!
Nu-ţi vom duce dorul,
S-a cam dus amorul!

Vara-e trecută, dar,
Vântu-i legendar,
Cum totu-i milenar,
L-a primit pământu-n dar.

Vestea se cam duse,
Copiii se-nmulţise,
Pământul devenise,
O râvnă din culise,
Ochiul... îl simţise!

Universul dezminţi!
Cine sunt aceşti copii?
Din leagăn, din seminţii,
Venit-au aici, cu mii!

Vântule, plugar de eşti,
Ari şi vara prin livezi!
Floarea din răsărit,
C-o rază s-a primenit!

Neamul nu va piere,
Dumnezeu-aşa ne cere,
Cu bastonu-n ghilimele,
Şi viteaz cu milă-n cele!

Mica floare din est ...
O lacrimă să-şi fi sters!
Doar şi vântu-i în arest,
Nu surâde! e doar trist.

Du-te vântule presară,
Din cer stelele coboară,
Pe câmpii şi-n mica ţară,
România-i floare rară,

Din strămoşii Daci,
Plecat-am săraci,
Duşi de nas, plecaţi,
Prin străini alungaţi,

Ne consideră fraţi?! 
Cum şi taxe ne luaţi,
Poposit-am la voi,
Democraţia e în toi.

Du-te vântule presară,
Fulg de nea din Iarnă,
Curăţeşte-ne de-afară,
Din ger pică-o fulguială,

Peste globul planetar,
Ce arată ca un jar,
Din albastru de stejar,
Ajuns-ai un focar.

Pe la unii doar război,
În viaţă ce luaţi cu voi?
Pe şi-n glob un tărăboi,
Şi la alţii doar ciocoi.

Toţi ne văd ca un gunoi,
Din vrej uscat crescut-am goi;
Stele mici căzând din cer,
Vorbe-n slavă ni-i se cer!

În copac un cuc stingher,
Cântă singurel de fel,
Unui arici caramel,
Gheomot făcut că-i ger.

Toată ţara-i acoperită,
De omăt zăpadă multă,
O linişte lăsată-n minte,
În albul pomilor, ia aminte!
Ascultă-i şi nu-i dezminte.

Inima ta izvoare poartă,
Tăcerea-i binecuvântată!


Din vol. de Poezii - Poeţii Mari au scris Poezii pentru Poeţii Mici - Autor Suzi Mirea



ROMÂNIA CEA MARE






  
Doina noastră se descrie,
Din culori de apă vie,
Apă dulce curgătoare,
O, Românie vie, Mare!

Plaiuri şi flori aliniate,
Dulce doine legănate,
În spicul, trifoi culcate,
Doar în vânt aplecate.

Pe cărarea din poieniţă,
A ieşit şi-o veveriţă.
Cu ghinda la picioare,
Ne dă şi-o salutare.

Noi urcăm mai sus,
Cu mistreţu’ nu-i de râs,
Îl voi păcăli, cumva,
Să fugă din calea mea.

Şi urcăm şi mai sus,
Cu ursu-i cam de plâns,
E jale pe sub vale,
Drumeţind la întâmplare.

La poale de munţi stâncoşi,
Pe lângă şerpii veninoşi,
Prin iarnă-i tare alunecoşi,
Din bărlog, nu sunt scoşi!

O veveriţă-n verdea poieniţă,
Cu migdale-n păr ca o garofiţă,
Merge-ades, - ea la plimbare,
Vizitând pe codrul mare.

Aceasta-i călătoria mea,
În România, Aur să stea
Cea Mare ... cât o Stea,
Din belşug vom avea cândva!


SUZI MIREA


UN MULŢUMESC



Mulţumesc Soare, că mă- încălzeşti,
Mulţumesc Vânt, veşnic îmi şopteşti,
Mulţumesc Razelor din Soare,
Că sunt calde şi binefăcătoare!

Mulţumesc, Stejarul meu,
Că te-a creat, Dumnezeu,
La umbra ta să stau un pic,
Ce creşti înalt şi prea voinic!

Mulţumesc Ploaie, că eşti răcoroasă,
Ce vii liniştită şi nu eşti furtunoasă,
 Cu stropii mici, să fie mocănească,
De trei zile curgi, de mă ţii în casă!

Mulţumesc Soare, dimineaţa, când te iveşti,
Eu te-am numit ~ “Regele” ~ ce ne priveşti,
Din cerul, ce în iubire,  încă n-a apus,
E prea devreme şi norii s-au cam dus!

Mulţumesc, Tatălui meu din cerul cu stele,
Doi ochii şi-o inimă va cere,  – mângâiere!



COPIL AL NIMĂNUI






Mă uit la tine! Copil al nimănui!
De dragul tău un zâmbet îţi dărui,
Că vremea-i rece şi afară plouă tare,
Dar tu n-ai stare şi ud eşti la picioare.

Mă uit la ploaia ce, nu încetează,
Cu două flori pe stradă la amiază,
Ai revenit, şi dacă-ţi este foarte frig,
-  Tu copile? 
Urmează-ţi visul! La tine strig!

Ai plecat trist cu florile în mână,
Şi numai ploaia ţi-a rămas în urmă,
La o terasă te-ai oprit ... în glumă,
O floare, doi boboci cerând o doamnă.

Tristeţea, ţi-i s-a şters de pe faţă,
Când doamna ţi-a surâs de la distanţă,
Doi bani ai căpătat pe crizanteme,
Acasă mergi voios în sobă pune lemne!

Că ploaia s-a oprit... o ceaţă persistă,
De-acum şi iarna vine, vremea-i tristă,
Şi ea zăpada, ar vrea, din cer să coboare,
În mantie albă, pământul, este-ntr-o culoare.

Tu nu-ncetezi a reveni şi mâine 
Cu două flori, o crizantemă la tine,
Acoperind cărările spre piaţa care 
Plină-i de omăt pe stradă numai care,
Şi nimeni nu mai cere,  nicio floare !



POVESTE DE IARNĂ







Vara s-a cam dus 
Toamna e pe plus 
Ploaia bate în fereastră,
O zăpad-atinge-o creastă.

Și pe munte îl îmbracă,
Într-o haină elegantă,
Nici brazii nu se-arată,
În verdele ce îl poartă.

Câmpul e brăzdat în flori,
Fără miile de culori,
Steluțe argintii dansează,
Fulgii albi îl invadează.


Și pe stradă și în curte,
Neaua cade pe sub munte.
Numai crivățul ce-o bate,
Viscolind-o-n altă parte.

Iarna-i tare îndrăgită,
În cadouri e făurită,
Și cu Moșul Nicolae,
În ghetuțe-i hărmălaie.

De bomboane și ciocolate,
Pentru mame şi nepoate,
După aceea, Moș Gerilă,
Pe nisipu' alb de-argilă,
Poposește şi-ntr-o vilă.
  
Pe la Muntele Cocoșul,
O vizită venită de la Moșul,
Un flăcău primi o floare,
Chiar dacă-i zăpadă mare.

Moșul, o aduse cu săniuța,
Și plângea de udă batistuța,
Că-l pierduse pe Făt-Frumos,
Pe pârtie, pe deal în jos.

La gândul nou - de Anul Nou,
Primise-n dar un alt fecior, cadou,
Băiatul cu viluța, când văzu săniuţa?
Se lăudă-n tot satu' cu a sa mândruța!


Și în Seara de Ajun,
Sub Pomul de Crăciun,
Se lăsă o liniște deplină,
Când magicul apare,
Ca o Lumină!

Din Cer de undeva – Se lăsă pe Inima amândurora –

Noaptea cea albastră în stele din fereastră,
O rază din Lună, pică lacrimi de voie bună,
Şi plecară-n viaţă într-o nouă aventură,
Prin albii brazi de catifea, aflaţi pe colină!!!!