Pe când un dulce
somn uşor,
O dulce vis se lasă
pe un puişor,
Noaptea ce-l mângâie
de zor,
S-adoarmă pe un puf
de nor.
Zâna nopţii, îl veghează-n noapte,
Să nu-l trezească o
micuţă vietate,
Până-n zori când, se
pune şi pe spate,
Să mai tragă-el un
somn, aşa pe săturate.
Şi pus a fost pe
floarea cea din vis,
În pernă moale ea ... i
s-a deschis,
Într-o rază de
lumină venită din soare,
O întrece şi pe lună ce pe cer dispare.
Sa întins pân’ la
soare, mâna să-l alinte,
Pe o frunză moale, ... stă aşa cuminte,
Nu mai plânge că îl doare-un dinte,
O albină-n zbor,
picură, un pic de minte.
O barză-n flori îi
ciocăne de zor,
Tu copile, de la
mine ai acest umor!
Din frunză-i cântă şi pe vânt uşor,
O melodie se îngână şi de dor,
Prin aer, vei deveni un dansator!
SUZI MIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu